HĂȚUÍ, hățuiesc, vb. IV. Tranz. A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). ♦ Fig. A frâna, a stăpâni. – Hăț¹ + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HĂȚUÍ ~iésc tranz. 1) (mai ales cai) A ține în hăț. 2) fig. (persoane) A determina să se comporte conform cerințelor. /hăț + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂȚUÍ vb. v. înfrâna, reține, struni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hățuí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. hățuiésc, imperf. 3 sg. hățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hățuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink