HÂRDĂU, hârdaie, s. n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi și găurite, servind ca toarte, întrebuințat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conținutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÂRDẮU ~áie n. Vas mare de formă cilindrică, din doage cercuite, cu două torți, folosit la păstrarea sau transportarea lichidelor și a altor materiale; ciubăr. A căra apa cu ~ăul. /<ung. hordó
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÂRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. și Ban.) șaf, (prin Transilv.) șiroadă, (Ban., Transilv. și Olt.) șofei, (Transilv.) șofel. (Un ~ plin cu apă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÂRDĂU s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hârdắu (hârdáie), s. n. – Vas din doage din lemn, ciubăr. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordó (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hîrgău, s. n. (Mold., oală, cratiță).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hârdău s. n., art. hârdăul; pl. hârdáie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hîrdắŭ (vest) și hordắŭ (Maram.) n., pl. ăĭe (ung. hordó, butoĭ, de unde și sîrb. ardoy, hàrdoy, bg. vordoy, rut. hordoy). Cĭubăr.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hârdău, hârdaie s. n. (intl., înv.) închisoare, penitenciar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink