HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRBÁREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hârbáreț adj. m., pl. hârbáreți; f. sg. hârbáreță, pl. hârbárețe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), -ă adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin [!] hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink