HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Fam.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRBÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârbár adj. m., pl. hârbári; f. sg. hârbáră, pl. hârbáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), -ă adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin [!] hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink