HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HÂȚÂNÁ hâțân tranz. v. A HÂȚÂI. /hâț + suf. ~âna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂȚÂNÁ vb. v. zgâlțâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂȚÂNÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hâțâná vb., ind. prez. 3 sg. hâțână
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hî́țîĭ (Munt.) și hî́lțîĭ (Olt.), a -í, și hî́țîn (Mold.) și hî́lțîn (Munt. vest), a -á v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a -á (Bihor. Șez. 37, 131).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink