10 definiții pentru «h»   declinări

H s. m. invar. A zecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă laringală, velară sau palatală (2)). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: ha].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

h1 (literă) [cit. haș / hî] s. m. / s. n., pl. h / h-uri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

h2 (sunet) [vit. ] s. m., pl. h
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

H, h s. m. invar. [cit. ha; în abrevieri și haș]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

h m. A opta literă a alfabetuluĭ. Reprezentă [!] un sunet suflat (cum face pisica speriată) înrudit cu f și v, precum se vede din stuf-stuh, vulpe-hulpe. În limba latină, h se pronunța maĭ slab și n´a persistat în cea românească (habere-avere). În cuvinte ca hulpe, hultur provine din v. În unire cu c și g, nu servește de cît [!] să păstreze acestor litere sunetu gutural, ca în chem, chin, ghem, ghimpe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

H s. m. invar. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă, consoană constrictivă (sau fricativă) laringală. 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul si. 3. Simbolul chimic pentru hidrogen. 4. (METR.) Simbol pentru henry.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

h 1. (FIZ.) Simbol pentru constanta lui Planck (h = 6,626076 • 10-36 J•s). 2. (METR.) Simbol pentru prefixul hecto- 3. Simbol pentru oră. 4. (GEOGR.) Simbol pentru înălțime, diferență de nivel sau altitudine deasupra nivelului mării.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

h, numele notei si*, în nomenclatura alfabetică germană provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. Semnul provine din întrebuințarea caracterului de tipar al literei H pentru B* quadratum, ♮ becar*. În nomenclatura alfabetică engl. se folosește tot B, ca la latini, pentru si. V. solmizație; cifraj; major; minor; mod.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cat(h)ársis s.sg.tant. (livr.) Purificare, eliberare psihică ◊ „Mai întâi trebuie să excludem povestea cu «misterul artei». Foiletonul de sâmbătă seara nu se fabrică în vederea catharsis-ului.” Cont. 15 XI 74 p. 9 (din fr. catharsis; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

H s. invar. (tox.) 1. hașiș. 2. heroină.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink