GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) Conducător al unei mari unități teritorial-administrative (provincie, ținut, colonie etc.). 2) Conducător al unei instituții bancare sau de credit, numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [< guverna + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. (< it. governatore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNATÓR s. cârmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guvernatór s. m., pl. guvernatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*guvernatór m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraș fortificat, un mare stabiliment: guvernatoru bănciĭ Naționale a Româniiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*guvernór m. (fr. gouverneur, care e forma fr. îld. rom. guvernator). Pedagog, educator (al unuĭ băĭat de om bogat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink