GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNĂMÂNT ~mínte n. 1): Formă de ~ formă de conducere politică a unui stat. 2) (în unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. /<fr. gouvernement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNĂMÂNT s.n. 1. (Rar) Puterea executivă a unui stat; guvern. ◊ Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele țări) Unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNĂMÂNT s. n. 1. guvernare. ♦ formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator. (< fr. gouvernement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GUVERNĂMÂNT s. v. guvernare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guvernământ s. n., (unități teritorial administrative) pl. guvernămínte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*guvernamént n., pl. e (fr. gouvernement, it. governamento). Acțiunea de a guverna. Constituțiunea unuĭ stat: forma de guvernament a Româniiĭ e monarhică. – Fals guvernămînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink