GÚRU s. m. invar. (Livr.) Înțelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse. – Din engl. guru, fr. gourou.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚRU s. m. 1. preceptor religios la brahmani. 2. mentor spiritual. (< fr., engl. guru)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gúru s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

gúru s.m. **1. ◊ „Ceva intermediar între preot al diverselor secte hinduse și preceptor – sau chiar judecător – guru este o prezență pitorească între Indus și Gange [...] Guru mai este considerat și un intermediar sacru între Dumnezeu (Hari) și oameni. De aceea cuvântul gurului este socotit drept «Adevăr absolut», iar persoana lui este divinizată.” Cont. 13 XII 74 p. 4; v. și 16 X 81 p. 12. **2. Mentor spiritual ◊ „[...] supremația lui Jean-Paul Sartre, marele «guru» al intelighenției pariziene.” R.lit. 28/95 p. 14 (cuv. sanscrit; cf. fr. gourou, engl. guru; PR 1960, BD 1966)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

guru, guru s. m. (peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupații sau a unei activități cu pretenții științifice. 2. (tox.) consumator de droguri cu experiență, care îndrumă primii pași ai celor ce-și administrează droguri pentru prima oară.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink