GÚRNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gúrnă, gúrne, s.f. (pop.) urnă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gúrnă s. f., g.-d. art. gúrnei; pl. gúrne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gúrnă f., pl. e (ngr. gúrna, urnă, cĭucĭur, havuz, d. ven. gorna, canal; alb. gurnă, izvor). Vechĭ. Urnă. – Și gúrnie, urloĭ, sulinar, conductă de apă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink