GURALÍVĂ s. v. flecară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GURALÍV s., adj. v. flecar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guralív adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

guralivă, guralive adj. f. (glum. – d. femei) care practică sexul oral.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink