GUIȚĂTÚRĂ, guițături, s. f. Guițat. [Pr.: gu-i-] – Guița + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GUIȚĂTÚRĂ s. v. guițat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

guițătúră s. f., g.-d. art. guițătúrii; pl. guițătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink