gușuí, gușuiésc, vb. IV (reg.) a gâtui; a omorî.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gúșuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. gușe). Olt. Trans. Gîtuĭ, sugrum, suguș (NPl. Ceaur, 106).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink