GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUS ~uri n. Piatră dură, mărunțită și folosită ca așternut pentru șosele. /<germ. Grus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUS s.n. Piatră tare sfărâmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ. Grus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUS s. n. piatră tare sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcarea șoselelor. (< germ. Grus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grus s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink