GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRUIÉȚ s. v. movilă de alunecare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gruiéț s. n. (sil. -ieț), pl. gruiéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink