GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÓTĂ ~e f. livr. Cavitate subterană naturală, cu ieșire la suprafață. /<fr. grotte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr. grotte, it. grotta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr. grotte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÓTĂ s. v. peșteră.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grótă s. f., pl. gróte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*grótă f., pl. e (fr. grotte, d. it. grotta, care vine d. lat. crypta. V. criptă). Cavernă, peșteră (naturală saŭ făcută de oamenĭ).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grotă, grote s. f. 1. arest; închisoare. 2. bar de noapte.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink