GROSÚȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GROSÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; groscior. /gros + suf. ~uț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GROSÚȚ adj. groscior. (Un material mai ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Grosuț ≠ subțirel
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grosúț adj. m., pl. grosúți; f. sg. grosúță, pl. grosúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grosúț, -ă adj. Groscĭor, cam gros.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink