GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROSÍME ~i f. 1) Diametru al secțiunii transversale a unui corp cilindric. ~ea copacului. 2) Dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal a unui corp. ~ea sticlei. 3) Distanță dintre baza și suprafața unui corp sau dintre două (sau mai multe) fețe paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. ~ime
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROSÍME s. v. circumferință.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GROSÍME s. v. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grosíme f. Calitatea de a fi gros.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink