GRÓHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÓHOT ~e n. Grămadă de bucăți de rocă, formată la poalele munților și pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÓHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÓHOT s. v. grohăit, grohăitură, guițare, guițat, guițătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gróhot s. n., pl. gróhote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură [!], surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink