GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GROHĂITÚRĂ s. v. guițat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grohăitúră s. f., g.-d. art. grohăitúrii; pl. grohăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink