GROG, groguri, s. n. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. – Din fr., engl. grog.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GROG ~uri n. Băutură alcoolică constând dintr-un amestec de rom, coniac sau rachiu și apă fierbinte îndulcită. /<fr., engl. grog
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GROG s.n. Băutură făcută din rom, coniac sau rachiu, apă fierbinte, zahăr și lămâie. [< engl., fr. grog].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GROG s. n. băutură reconfortantă din rom, brandy sau whisky, apă fierbinte, zahăr și lămâie, care se servește caldă. (< engl., fr. grog)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grog (gróguri), s. n. – Punci, băutură. Engl. grog. Sec. XIX.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grog s. n., pl. gróguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*grog n., pl. urĭ (fr. grog, d. engl. grog, cuv. care era supranumele amiraluluĭ Vernon din marina engleză pe la 1740. Acest amiral, ca să reprime abuzu rachiuluĭ dintre soldațiĭ luĭ, a inventat această băutură. Fiind-că el purta obișnuit o tunică de grogram [d. fr. gros grain, stofă de păr de cămilă, camelot, cu bobițe marĭ. V. gogrea], soldațiĭ l-aŭ supranumit old grog [bătrînu grog], care nume a trecut apoĭ asupra băuturiĭ inventate de el). O băutură compusă din rom orĭ coñac, apă caldă orĭ rece, zahăr și lămîĭe și obișnuită mult în nordu Angliiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink