GROȘÍȚĂ (GRÓȘIȚĂ), groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. – Gros + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groș + suf. -iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

groșíță f., pl. e (d. groș). Vechĭ. O mică monetă [!] austriacă de argint de diferite valorĭ în cursu timpuluĭ: 2, 4 și 6 parale, 2, 3 și 5 crăițarĭ, 10 și 20 de crăițarĭ, avea rolu gologanuluĭ pînă la introducerea moneteĭ de nichel. (Ĭorga, Negoț. 226).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink