GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÍPCĂ ~ci f. Unealtă specială pentru răzuirea doagelor pe partea interioară a butoaielor. /<bulg. ogribka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRÍPCĂ s. (TEHN.) răzuș, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grípcă (grípci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grípcă f., pl. ĭ (bg. ogribka, id., d. gribkam, răzuĭ, vsl. grebon-greti, a răzui; rut. hripka, răceală în gît, rudă cu grapă, hrașpă, scripcă. Cp. cu strachină). Lopățică de răzuit pĭeile saŭ doagele. Făcăleț c´un capăt în formă de lopățică de amestecat mălaĭu în căpistere (ArhO. 1928, 128). O roată de lemn dințată la fusu cel mic al joagăruluĭ. – Și hripcă și zgripcă. În Munt. vest și grifcă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink