GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A (se) bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE GRIPÁ1 pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE GRIPÁ2 mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÍPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a gripa (cuiva) carburatorul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink