GRINOTÁT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINOTÁT s. n. grinotare. (< grinota)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grinotát adj. m., pl. grinotáți; f. sg. grinotátă, pl. grinotáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINOTÁ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr. grignoter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRINOTÁ vb. tr. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. (< fr. grignoter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grinotá vb., ind. prez. 3 sg. grinoteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink