GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink