GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

grindiná, pers. 3 sg. gríndină, vb. I (pop.) 1. a bate piatra, a cădea grindină. 2. (fig.; despre tunuri) a bombarda.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

grindiná vb., ind. prez. 3 sg. grindineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gríndină, a -á v. intr. (lat. grándinat, -áre). Ploŭă cu peatră [!], cu grindină. Fig. Rar. Împușcă, bombardează: puștile și tunurile grindinaŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink