GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRIMÁSĂ ~e f. Contorsiune involuntară sau voită a mușchilor feței; schimonosire a feței; schimonositură; strâmbătură. ~ de durere. ~ de dezacord. /<fr. grimace
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRIMÁSĂ s.f. Strâmbătură, schimonoseală a feței. [< fr. grimace].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRIMÁSĂ s. f. strâmbătură, schimonoseală a feței. (< fr. grimace)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRIMÁSĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strâmbet, (pop. și fam.) scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură. (O ~ de durere.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*grimásă f., pl. e (fr. grimace). Barb. Strîmbătură a fețeĭ, schimositură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink