GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GREÓI1 adv. Cu toată greutatea; greu. A se lăsa ~ pe scaun. /greu + suf. ~oi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GREÓI2 ~oáie adj. 1) Care se desfășoară încet și cu greutate. 2) (în opoziție cu vioi) Care vădește încetineală; molatic. 3) fig. (despre modul de exprimare) Care este încărcat și neclar. /greu + suf. ~oi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GREÓI adj. 1. încet, lent, moale, molatic, molâu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Mișcări ~oaie; om ~ în mișcări.) 2. anevoios, dificil, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Greoi ≠ ager, isteț, iute, sprinten, vioi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
greói adj. m., pl. greói; f. sg. și pl. greoáie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
greóĭ, -oáĭe adj., pl. tot așa. Care se mișcă greŭ: om greoĭ, bou e maĭ greoĭ de cît [!] calu. Greu de mistuit: bucate greoaĭe. Fig. Fără fineță, prost: cap greoĭ. Dizgrațios, urît: stil greoĭ. Adv. În mod greoĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink