GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GRECIZÁ ~éz tranz. A face să se grecizeze. /grec + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE GRECIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile grecilor; a deveni asemănător cu grecii. /grec + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRECIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. [< fr. gréciser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRECIZÁ vb. tr., refl. a face să-și însușească, a-și însuși limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor. (< fr. gréciser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

grecizá vb., ind. prez. 1 sg. grecizéz, 3 sg. și pl. grecizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*grecizéz v. tr. (d. Grec; fr. gréciser). Grecesc, prefac în Grec, daŭ aspect grecesc: societatea românească era foarte grecizată în epoca fanariotă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink