GRATIFICÁȚIE, gratificații, s. f. Recompensă bănească ce se acordă unui angajat peste salariul obișnuit, de obicei la sfârșitul anului, pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor de muncă. – Din fr. gratification, lat. gratificatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATIFICÁȚIE ~i f. Retribuție suplimentară, acordată unui salariat, pentru merite deosebite. /<fr. gratification, lat. gratificatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATIFICÁȚIE s.f. Răsplată bănească care se acordă peste salariu sau retribuție. [Gen. -iei, var. gratificațiune s.f. / cf. it. gratificazione, fr. gratification, germ. Gratifikation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATIFICÁȚIE s. f. 1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă. 2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului. (< fr. gratification, lat. gratificatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRATIFICÁȚIE s. recompensă. (A primit o ~ în bani.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gratificáție s. f. (sil. -ți-e), art. gratificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. gratificáției; pl. gratificáții, art. gratificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gratificațiúne f. (lat. gratificátio, -ónis). Bacșiș, mare mulțămire [!], recompensă, răsplată: o gratificațiune de 5000 de francĭ. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink