GRÁPĂ1, grape, s. f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinți, cu discuri, cu roți dințate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care servește la mărunțirea, afânarea și netezirea pământului arat, la acoperirea semințelor etc.; boroană. ◊ Expr. A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță”.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ2, grape, s. f. Tip de inflorescență în formă de ciorchine. – Din fr. grappe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ1 ~e f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinți, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea pământului arat; boroană. /Cuv. autoht.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ2 ~e f. Inflorescență sau fructe dispuse în formă de ciorchine. /<fr. grappe
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ s. f. inflorescență în formă de ciorchine. (< fr. grappe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ s. (AGRIC.) (reg.) boroană, colțar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁPĂ s. v. ciorchine.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grápă (unealtă agricolă, tip de inflorescență) s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grápă f., pl. e, rar grăpĭ (rudă cu bg. graba, greblă, și grapa, grunț, cĭupitură de vărsat; sîrb. hrape și rapa, cĭupiturĭ de vărsat, hrapati, a vorbi răgușit. V. grăbesc, răpesc, gripcă. Cp. cu hrapă). Un aparat agricol compus din mărăcinĭ și spinĭ de acoperit sămînța și netezit bulgăriĭ sfărămațĭ [!] maĭ înainte de boroană (pe alocurĭ tot una cu „boroană”). A te ținea grapă de cineva, a te ținea de el, a nu-l slăbi de loc, a te ținea scaĭ (cață, gîrbă, lipcă). Vechĭ. Apărătoare de gratiĭ de fer [!] mobilă la poarta unuĭ castel. Steag, oaste.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se ține grapă (de cineva) expr. a urmări cu insistență (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink