GRANULO- elem. „granulă, granulație”. (< fr. granulo-, cf. lat. granulum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÚLĂ, granule, s. f. 1. Particulă solidă mică care intră în componența unui corp solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc. unui corp solid. 2. Pastilă conținând un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă. – Din fr. granule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÚLĂ ~e f. 1) Particulă mică, asemănătoare cu un grăunte, care face parte din componența unor corpuri eterogene sau rezultă din sfărâmarea unui corp solid. 2) la pl. Preparat farmaceutic care constă din bobițe zaharoase, având înăuntru substanțe medicamentoase. /<fr. granule, lat. granulum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÚLĂ s.f. 1. Grăunte (rotunjit). 2. Pilulă sferică sau ovoidă care conține substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANÚLĂ s. f. 1. grăuncior care intră în compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilulă din substanțe medicamentoase în cantități mici. 3. ĕ solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

granúlă s. f., g.-d. art. granúlei; pl. granúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gránul n., pl. e (lat. gránulum, dim. d. granum, grăunte). Grăunte mic, bobiță. Pilulă foarte mică. – Fals granúl saŭ -úlă (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink