GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben și negru la mascul și verde împestrițat cu alb la femelă (care trăiește în păduri și livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grángur (gránguri), s. m. – 1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Pușcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grángur s. m., pl. gránguri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grangur, granguri s. m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) polițist cu o funcție importantă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink