GRANDOMANÍE, grandomanii, s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. grand, rom. manie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRANDOMANÍE f. Manie a unui om de a se crede mare, important; megalomanie. /<lat. grandis + manie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRANDOMANÍE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanță deosebită propriei personalități; (p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRANDOMANÍE s. f. mania de a se crede mare, important. (< grando- + -manie2)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRANDOMANÍE s. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grandomaníe s. f. → manie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink