grandománă s. f., g.-d. art. grandománei; pl. grandománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANDOMÁN, -Ă, grandomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de grandomanie; megaloman. – Din grandomanie (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANDOMÁN ~i m. Persoană care suferă de grandomanie. /Din grandomanie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANDOMÁN, -Ă s. m. f. cel care suferă de grandomanie. (< grandomanie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRANDOMÁN adj. v. îngâmfat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grandomán s. m., pl. grandománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink