GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAFÍT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenușie-neagră, cu luciu metalic, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. graphite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAFÍT s. (MIN.) plombagină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grafít (mineral.) s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink