GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁBĂ f. Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. ◊ În ~ repede; în pripă. În ~ mare foarte repede. ~a strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRÁBĂ s. 1. iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. v. urgență. 3. precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire, zor. (~ strică treaba.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Grabă ≠ încetineală, tărăgăneală, zăbavă
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grábă s. f., g.-d. art. grábei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grábă f., pl. e și grăbĭ (d. bg. graba, greblă, vsl. grablĭa, răpire, de unde s´a dezvoltat noțiunea de „grăbire”. V. grăbesc). Pripă, zor, urgență: a lucra cu mare grabă. În grabă, grabnic, urgent: a plecat în grabă (V. degrabă). Prov. Graba strică treaba, cu graba maĭ mult perzĭ [!].
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
în grábă loc. adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink