GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (La sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIOZITÁTE ~ăți f. 1) Atitudine curtenitoare față de cineva; amabilitate excesivă. 2) la pl. Atitudine plină de afectare; politețe exagerată. /<fr. gracieuseté, lat. gratiositas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIOZITÁTE s.f. (De obicei ironic) Bunăvoință politicoasă; amabilitate. ♦ Grație. [Cf. lat. gratiositas, fr. gracieuseté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIOZITÁTE s. f. bunăvoință politicoasă; amabilitate. ◊ (pl.) nazuri, mofturi. (< lat. gratiositas, it. graziosità)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Grațiozitate ≠ vulgaritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grațiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. grațiozității; pl. grațiozități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*grațiozitáte f. (lat. gratiósitas, -átis). Politeță [!] afectuoasă. Pl. Iron. Vorbe aspre, ocărĭ: a trebuit să înghită toate grațiozitățile luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GRAȚIOZITĂȚI s. pl. v. capriciu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink