GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRĂPÁT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) târșit. (~ul solului cu grapa.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grăpát s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grap v. tr. V. grăpez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink