GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GORGÁN ~e n. Movilă mare de pământ care se crede că este un mormânt străvechi. /<rus. kurgan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gorgán, gorgáne, s.n. (reg.) 1. movilă mare (în câmpia Dunării). 2. groapă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gorgán (gorgáne), s. n. – 1. Movilă înălțată deasupra unui mormînt străvechi. – 2. Movilă. Cuvînt oriental, provenind din per. gorkhânah „monument funerar” (Miklosich, Fremdw., 103), intrat în rom. prin tc. kurgan (Șeineanu, II, 191; Iordan, BF, I, 130; Bogrea, Dacor., III, 460), sau prin sl. (rus. korgan, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282; DAR, cf. rut., pol. kurhan).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gorgán s. n., pl. gorgáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) gorgán n., pl. e (turc. kurgan, „cetățuĭe”, cum. tăt. „movilă”, de unde și rus. kurgán, rut. pol. kurhan, movilă, ung. korhány, pămînt vegetal. V. corhană). Munt. (La N. Dens. 600, și´n Mold. sud). Mare movilă de pămînt (înaltă de 20-30 de metri) rîdicată [!] de barbarĭ ca monument pentru șefiĭ lor morțĭ. (În România se văd și azĭ multe gorgane). V. popină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gorgán adj. V. gordean.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gordeán, -ă adj., pl. enĭ, ene (sud) și górdin, -ă (est). Se zice de un fel de strugurĭ albĭ și mustoșĭ: strugurĭ gordenĭ, poamă gordină. – În Olt. gorgán (NPl. Ceaur, 91 și 147).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink