GONIOMÉTRU, goniometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor folosit în diferite domenii de activitate (în topografie, geodezie, cristalografie etc.). /<fr. goniometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit în navigație, în topografie etc. [< fr. goniomètre, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea unghiu-rilor, folosit în geodezie, topografie etc. (< fr. goniomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

goniométru s. n. (sil. ni-o-, -tru), art. goniométrul; pl. goniométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*goniométru, n., pl. e (d. vgr. gonia, colț, unghĭ și metru. A. tri-gon). Instrument de măsurat unghiurile pe teren.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink