GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMETRÍE f. 1) Compartiment al trigonometriei care se ocupă cu studiul relațiilor dintre unghiuri și cu determinarea valorii lor. 2) Tehnică a măsurării unghiurilor cu ajutorul goniometrului. /<fr. goniométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr. goniométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

goniometríe s. f. (sil. -ni-o-, -tri-), art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink