GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GONFLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gonfla. [< gonfla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflării; pl. gonflări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GONFLÁ ~éz tranz. (un obiect) A mări volumul, umplând spațiul cu aer. /<fr. gonfler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GONFLÁ vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-și mări volumul prin îmbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci când se îmbibă cu apă. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GONFLÁ vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavități anatomice etc.) a-și mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid. (< fr. gonfler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gonflá vb., ind. prez. 1 sg. gonfléz, 3 sg. și pl. gonfleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink