GOLICIÚNE, goliciuni, s. f. 1. Starea omului gol2; p. ext. părțile goale ale trupului. ♦ Starea omului zdrențăros, sărac. 2. Starea unui loc gol2, lipsit de vegetație, sărac, pustiu. 3. Fig. Aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc. – Gol2 + suf. -iciune.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOLICIÚNE ~i f. 1) Stare a celui sau a ceea ce este gol. 2) Partea goală a corpului; nuditate. 3) Stare a celui sărac; sărăcie. 4) fig. Situație reală (neplăcută), prezentată în mod direct, fără menajamente. /gol + suf. ~iciune
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GOLICIÚNE s. nuditate, (pop.) golătate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
goliciúne s. f., g.-d. art. goliciúnii; pl. goliciúni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
golicĭúne f. (d. gol, golit). Starea omuluĭ, gol, nuditate. Lipsă de oamenĭ, de arborĭ, de mobile; golicĭunea uneĭ țărĭ, uneĭ case.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink