GOLIÁRDIC, -Ă, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GOLIÁRDIC, -Ă adj. (Liv.) De goliard. ◊ Beret goliardic = pălărie a studenților medievali, specifică facultăților. [Cf. fr. goliardique, it. goliardico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GOLIÁRDIC, -Ă adj. specific goliarzilor. ♦ beret ~ = pălărie a studenților medievali, specifică facultăților. (< fr. goliardique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

goliárdic adj. m. (sil. -li-ar-), pl. goliárdici; f. sg. goliárdică, pl. goliárdice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

goliardici, canti ~ (cuv. it. „cântece de goliarzi”; engl. goliard songs, germ. Studentenlieder), cântece create și vehiculate de „goliarzi” sau „vaganți” (studenți, clerici pelegrini) cu o însemnată pondere în viața muzicală din Franța, Anglia, Germania, în sec. 10-13. Textele acestor piese au subiecte variate (epicureice, satirice, anticlericale), versificate în lb. lat. medievală, iar muzica lor, creată în spiritul melodiilor pop. din V Europei, este fie monodică*, fie polifonică, elaborată în maniera conductus*-urilor sau a motetelor*. Cea mai importantă culegere de g. este Carmina burana*, conservată la mănăstirea Benediktbeuern din Germania.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink