GODINÁC s. v. godac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

godinác s. m., pl. godináci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

godinác, V. godănac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

godănác, -ă adj. și s. (bg. godinak, de un an, d. godina, an. V. godac, godin). Vest. Băĭat orĭ fată de 10-15 anĭ: Ho, ho, godănacilor, că nu umblă Turciĭ! (CL. 1920, 635). (În Ĭal. chear [!] godinac, godac, godin, purcel). – Și codănac (maĭ ales fem., infl. de coadă, adică „fată care începe a-șĭ împleti coada”). Și godană, în est codană. V. noatîn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink