GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GODÍN2, godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GODÍN ~uri n. Sobă de fier, de obicei cilindrică. /<fr. Godin n. pr.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GODÍN s.n. Sobă de fier de obicei cilindrică, folosită la încălzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÓDIN s. v. godac.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
godín (-ne), s. n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gódin (purceluș) s. m., pl. gódini
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
godín (sobă) s. n., pl. godínuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gódin m. (pmt. din care vine godinac). Est. Godac înțărcat, gîrmăț, purcel cam de un an („porc de 7-8 lunĭ” în Șez. 30, 292). – Și fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și ĭ. Un fel de pepene galben, poate cantalup.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink