10 definiții pentru godia, godie, godie   conjugări / declinări

GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă2 lungă care servește la godiere. – Din fr. godille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÓDIE s.f. Ramă lungă care servește la godiere. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < fr. godille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GODÍE s. f. ramă lungă care servește la godiere. (< fr. godille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

godíe, godíi, s.f. (reg.) mireasă în ziua întâi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gódie (vâslă lungă; mireasă) s. f. (sil. -di-e), art. gódia (sil. -di-a), g.-d. art. gódiei; pl. gódiile (sil. -di-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gódie f. (poate din răd. god- ca în logodesc). Trans. Mireasă în ziŭa întîĭa. Sînge de godie. V. sînge.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GODIÁ vb. I. intr. A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. godiller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GODIÁ vb. intr. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag. (< fr. godiller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

godiá vb. (sil. -di-a-), ind. prez. 1 sg. godiéz, 3 sg. și pl. godiáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink