GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

goștinár s. m., pl. goștinári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

goștinár m. Acela care strîngea goștina.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink